Legatura cu Lumina

Publicat în 23 mai 2012 de dardinsuflet

Nu vă temeţi, – spune vocea interioară – un singur om poate fi solul tuturor oştilor cereşti! Dacă acel om are legătura cu Lumina…
Legătura omului cu Lumina este de natură spirituală.

Dumnezeu, Lumină, spirit sunt noţiuni care nu pot fi înţelese niciodată în mod intelectual. Dumnezeu este Lumină, dar intelectul nu va recunoaşte niciodată acest lucru.

Cu cât noţiunea unui om despre Dumnezeu este mai aproape de adevăr, cu atât acel om este mai nobil sufleteşte, mai matur spiritual. Omul îl recunoaşte pe Dumnezeu în Operele Sale, în Creaţia Lui, care vorbeşte despre El şi Voinţa Sa cum nu se poate mai clar şi mai simplu.

Dar intelectul nu înţelege claritatea şi simplitatea. Aceste noţiuni sunt deasupra lui, prea înalte pentru puterea sa de pătrundere. De aceea intelectul complică totul.

Concepţiile noastre despre lume şi viaţă, noţiunile după care trăim sunt certitudini, fire de lumină care ne leagă de Cer.

Sau fire de nisip care se pierd în bezna materiei…Supuse vântului schimbării, ele azi sunt şi mâine nu mai sunt, trecătoare ca şi materia din care provin. De aceea intelectul spune că adevărul este relativ.

Dar nu este aşa! Adevărul este absolut, veşnic, imuabil. Neschimbat de concepţiile noastre, El rămâne mereu acelaşi. Doar noi descoperim în timp fragmente de adevăr, pe care le înţelegem mai bine când mergem pe cale; căci ele provin din experienţe trăite, autentice, înafara cărora nu există adevărata cunoaştere.

Aşa că…atenţie la ceea ce credeţi despre tot şi toate. Credinţa devine convingere prin experienţă trăită. Atunci nu mai există îndoială!

Bucuria de a trăi nu poate fi mimată. Ea există sau nu! Şi este criteriul sigur că omul se află pe drumul cel bun. Dar câte lupte cu sine, câte suferinţe sufleteşti şi câte îndoieli nu trebuie depăşite până când bucuria de a trăi se instalează pe deplin în suflet…Până atunci apar uneori străfulgerări ale ei, raze de lumină care ne bucură inima şi ne îndeamnă să mergem mai departe, mereu mai departe. Pericolul e numai in urmă!

Căci ne putem trăi fiecare clipă din viaţă în două feluri: corect sau greşit. Cu atitudinea corectă sau cu atitudinea greşită. În această privinţă nu există cale de mijloc.

În primul caz spiritul preia conducerea, iar intelectul – respectiv corpul fizic – execută în materia densă ceea ce vrea spiritul. Când se întâmplă acest lucru există armonie între toate verigile lanţului…iar lanţul acesta îl leagă pe om de Lumină. Atunci omul funcţionează corect şi nu se mai opune Legilor Creaţiei prin atitudinea sa greşită sau pretinzătoare. El îşi împlineşte menirea în Creaţie ca o fiinţă umană demnă de acest nume, indiferent cine este şi ce face aici, pe Pământ. Desigur, nu-şi risipeşte energia în acţiuni exterioare greşite, pentru că îi lasă drum liber spiritului său. Abia atunci omul devine ceea ce trebuie să fie: veriga de legătură între două lumi.

Se poate spune că, atunci când spiritul preia controlul, omul renunţă să-şi controleze viaţa în mod intelectual. Atunci constată cu uimire că tot Binele vine de sus, iar el nu are nici un merit în această privinţă. Când intelectul se dă la o parte din calea Binelui, în jurul omului se întâmplă miracole! Omul nu face nimic special: dacă are atitudinea corectă, Binele se revarsă prin el şi lucrează singur. Cât de mic devine cel care constată că…”a fi” e atât de simplu! Abia atunci el începe să trăiască!

Abia atunci el devine un instrument al Luminii, un executant al planurilor Sale, care nu mai încearcă să-şi amestece propriul intelect în aceste planuri. Dacă face acest lucru – cu cea mai bună voinţă intelectuală – procedează greşit şi succesul său este doar aparent şi temporar, pământesc, exterior.

Dar omul nu poate să-şi împlinească cea mai înaltă menire, aceea de slujitor al Luminii, fără ca spiritul său să deţină controlul. Când spiritul preia controlul nu poate decât să-L slujească pe Dumnezeu, pentru că aceasta este natura lui. Nu poate decât să-l poarte pe om în sus, spre Lumină, pentru că îl atrage în sus însăşi specia sa. Aşa cum omul care Îl recunoaşte pe Dumnezeu în Operele Sale nu poate decât să cadă în genunchi plin de veneraţie! Este o stare de spirit, nu ceva ce omul îşi propune să facă.

În al doilea caz, al atitudinii greşite sau pretinzătoare, omul se leagă de Pământ şi de întuneric prin voinţa intelectului său, pe care o lasă să domine, în pofida celor mai bune intenţii. Nu degeaba se spune că ”iadul este pavat cu intenţii bune.” Mărturie stă întreaga istorie a omenirii, dar mai ales istoria religiilor. Când spiritul este prea slab sau prea leneş ca să folosească intelectul ca pe-o unealtă şi se lasă subjugat de el…omul înfăptuieşte în Numele Domnului cele mai groaznice lucruri. Iar istoria se repetă, dacă oamenii nu se schimbă! Cele mai înalte Mesaje din Lumină sunt înţelese greşit de omul care le trage în jos către el, în loc să se înalţe spre Ele. Aceasta e atitudinea greşită, prin care omul pretinde că ştie mai bine. Căci în mod obişnuit el acţionează ca un obstacol în calea Luminii! Dominat de voinţa intelectului său, el nici măcar nu bănuieşte cât de mult greşeşte…

Dr. Alina Rus
www.lumea-graalului.ro


Copyright ©
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Did you like this? If so, please bookmark it,
tell a friend
about it, and subscribe to the blog RSS feed.
Permanent link to this post (20 words, 1 image, estimated 5 secs reading time)
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Invitatie la prezentare de carte MISTERIOASA PUTERE A GANDURILOR

Publicat în 25 martie 2012 de dardinsuflet

Vă invităm, cu drag, sâmbăta, 31 martie 2012, ora 18, la prezentarea de carte “MISTERIOASA PUTERE A GÂNDURILOR” (editura Graal) susţinută de autorul de origine germană, ec. MARTIN SCHOTT.

Cum acţionează gândurile, căror legi se supun gândurile, cercetări asupra gândurilor, misiunea omului – iată doar câteva din subiectele care sunt dezbatute în această carte şi la care va face referire autorul în cadrul acestei conferinţe.

Din cercetările actuale se ştie că gândurile şi cuvintele omeneşti produc un efect. Există o strânsă legatură între gândurile noastre şi fericirea sau nefericirea noastră. Faptele şi cuvintele rele acţionează de asemenea după specificul lor. Au cumva gândurile un efect – poate chiar mai mare decât suntem capabili să ne imaginăm? Putem oare să excludem efectul lor doar fiindcă nu avem capacitatea să-l percepem prin simţuri?

Autorul reuneşte observaţii, arată prin exemple simple şi pe baza unor investigaţii ştiinţifice că într-adevăr gândurile acţionează la nivel global şi mijloceşte cititorilor însemnătatea pe care această recunoaştere o are pentru noi oamenii.

Prezentarea de carte va fi urmată de discuţii cu participanţii la expunere.

LOCAŢIE: Aula Bibliotecii Centrale Universitare Eugen Todoran, Timişoara
Bd. Vasile Pârvan, nr. 4A

De la intrarea principală în Universitatea de Vest se merge cam 100 de metri în stânga. Cu săgeata roșie este indicată intrarea în corpul nou al Bibliotecii care dă direct în aulă. Cu cel puțin un sfert de oră înainte de prezentare va exista o persoană care să ghideze pe cei care nu se descurcă.

Intrarea liberă.

Pentru mai multe amănunte, va stau, cu drag, la dispoziţie.

Doina Olariu
0722514132

Did you like this? If so, please bookmark it,
tell a friend
about it, and subscribe to the blog RSS feed.
Permanent link to this post (20 words, 1 image, estimated 5 secs reading time)
Publicat în Viata | Etichete , | Lasă un comentariu

Viata

Publicat în 20 martie 2012 de dardinsuflet

Iubesc viata cand nu o controlez! Din punctul meu de vedere, a controla inseamna a avea pretentii…de la viata, de la oameni, indiferent despre ce este vorba, fie lucruri materiale, fie sufletesti.

Sunt atat de fericita si surprinsa de viata incat nu pot gasi cuvintele pentru a explica concret cat de fericiti am trai daca am renunta la control/pretentii.

E vorba de fapte concrete, pe care nu are rost sa le insir, dar sunt atat de numeroase si batatoare la ochi, incat…raman uimita de modul cum viata aranjeaza lucrurile mai bine decat incerc eu sa o fac, controland totul. E incredibil.

Nu imi vine sa cred ca putem primi atata iubire si grija de la viata. Totul e sa ai incredere in ea. As scrie atat de multe cuvinte…dar nu e destul.

In ultimul timp…sunt surprinsa de acest lucru, pentru ca, am vrut ceva, am controlat, am avut pretentii, m-am stresat, apoi am obosit si am renuntat. Si chiar daca l-am obtinut, el nu dura si era fortat. Apoi, viata mi l-a oferit…sub o alta forma…mai simpla, mai naturala. E incredibil…Si atunci cand ceea ce doresc nu se implineste…stiu ca este spre binele meu.

Dar e atat de bine sa nu ai pretentii…E o stare ce nu se poate descrie in cuvinte. E o stare naturala, simpla, traita in prezent asa cum e ea…si atunci…vezi, primesti si ramai…mut.

Cu atat mai mult…cu cat nu ma straduiesc sa traiesc deloc corect…si totusi…viata…ma iubeste. Aceasta iubire neconditionata, aceasta daruire a vietii…te face sa-ti fie rusine de tine insuti…

Articol preluat de pe Lumea Graalului

Copyright ©
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Did you like this? If so, please bookmark it,
tell a friend
about it, and subscribe to the blog RSS feed.
Permanent link to this post (20 words, 1 image, estimated 5 secs reading time)
Publicat în Viata | Etichete , , | Lasă un comentariu

Tiparele fericirii

Publicat în 3 ianuarie 2012 de dardinsuflet

Construim tipare de-a lungul timpului: tipare de gândire, tipare de purtare, de vorbire, legate de alimentaţie etc. Tipare care ne conduc viaţa. Tipare proprii sau care ne-au fost induse prin învăţare, copiere, exersare. La un moment dat, chiar dacă ajungem a înţelege că viaţa ar fi mai bună fără ele, şi am vrea să le înlocuim cu altele, care ni se par mai bune, schimbarea nu este una uşoară şi mulţi renunţă din această pricină încă din start.
Este ca şi în povestirea cu oul de vultur pe care ţăranul l-a pus la clocit sub găină. Puiul de vultur a crescut alături de puii de găină, a învăţat, asemenea lor, să scurme, să cotcodăcească şi să dea din aripi atât cât să se ridice câţiva centimetri deasupra pământului. Într-o zi, când a văzut umbra unei păsări minunate deasupra pământului, care plana maestuos în înălţimi cu aripile larg deschise, a întrebat plin de admiraţie ce pasăre e aceea. E un vultur – a răspuns o surată – e regele păsărilor, el aparţine cerului, noi aparţinem pământului.
Nu sunt majoritatea oamenilor ca şi puii de vulturi care îşi petrec toată viaţa asemenea unei găini, căutând în jos şi scurmând după câte un vierme sau o insectă, când de fapt noi, oamenii, aparţinem Cerurilor? Nu este aceasta pricina nefericirii noastre? Simţim dorul după Înălţimile Luminoase, după libertatea zborului şi perspectiva înălţimilor, rămânem însă din propria noastră alegere şi voinţă, ţintuiţi la nivel cu pământul – căci nu vrem să vedem altceva decât „realitatea”! Dar dacă am perceput chiar şi o frântură din toate acestea, cum să nu ne dorim oare din tot sufletul să ne scuturăm de atitudinea de găină, deschizându-ne aripile înspre a survola vazduhurile? Ne mulţumim însă a privi cerurile plini de dor, ne consolăm suspinând şi suferind din tot sufletul, că noi suntem găini şi, asta ne e viaţa, asta ne e soarta, şi trăim o viaţă întreagă scurmând pe pământ.
Suferinţa nu este de fapt altceva decât semnul că ceva nu este în regulă. Suferinţa ne arată că nu suntem pe calea cea bună, că ne-am îndepărtat de adevăr. Tot aşa cum corpul fizic ne semnalează prin durere că undeva în organism ceva nu e în regulă, tot aşa, suferinţa înseamnă că realitatea noastră nu coincide cu realitatea Divină. Suferinţa este semnul că trebuie să facem o schimbare, că este vremea să ne deschidem ochii şi urechile sufletului, să ne deschidem aripile spiritului pentru a ne ridica în aerul proaspăt şi tare al înălţimilor adevărului şi ale trezirii spirituale, să sorbim în fericire din izvoarele înţelepciunii şi puterii veşnice.

Oameni controlaţi, manipulaţi, supra încărcaţi, permanent neliniştiţi, nefericiţi… şi mereu în căutarea fericirii… O fericire care nu vine nu când o cerem, ci când că o merităm. Dar pentru că nu apreciem apa până când izvorul nu seacă, tot aşa trebuie să trecem prin suferinţe şi necaz pentru a aprecia viaţa şi fericirea.
“Mulţi oameni simt că sunt victime ale situaţiei lor. Ei regretă soarta lor potrivnică, dar neagă orice schimbare în atitudinea lor.” – spune Gsell, o persoană care a ramas paralizată în urma unui accident rutier. Şi totuşi el nu este nefericit, căci a înţeles că acea “Cale spre fericire poate fi învăţată – şi totuşi nu se poate realiza pe baza unui calendar specific. Fericirea nu este un scop în viaţă. Este un dar, ca un efect secundar al unei vieţi trăite cu un scop şi aceasta este cu atât mai cuprinzătoare cu cât scopul vieţii este mai plin de sens.” (1.)

“În loc să aştepţi ceva anume de la viaţă, ar trebui să se depună eforturi pentru a satisface aşteptările vieţii.” (1.)
Dar ce să însemne a satisface aşteptările vieţii? Să însemne satisfacerea nevoilor personale? Să fie fericiţi şi împliniţi cei care reuşesc să trăiască o viaţă îmbelşugată şi lipsită de griji de orice fel? Acumularea de bogăţie este, credem noi, certificatul de garanţie pentru a trăi astăzi satisfăcându-ne dorinţele şi pentru a ne asigura o viaţă lipsită de grija zilei de mâine. Ne îndreptăm către cele mai noi tehnologii, cele mai noi apariţii vestimentare, către lucrurile mai noi şi mai grozave, în ideea că aceste lucruri materiale şi banii ar cumpăra fericirea. Un studiu efectuat de CNN arată că banii cumpără fericirea doar acolo unde este vorba de nevoi de bază. Odată ce ai depăşit un venit anual de 15.000 – 20.000$, mai mulţi bani nu cumpără mai multă fericire. Cunoaştem fiecare exemple de astfel de oameni şi ştim prea bine că acolo unde nu există un echilibru între a da şi a primi, între latura materială şi spirituală, acei oameni nu sunt deloc de invidiat. Nu bogăţia şi viaţa lipsită de griji ar fi cheia unei vieţi împlinite, dar ce oare?
Suntem prinşi într-o capcană a materialismului atunci când credem că este posibil să găsim fericirea cumpărând tot felul de chestii. Acestea sunt de fapt impulsurile pe care le primim în societatea materialistă de astăzi atunci când deschidem televizorul, o revistă, intrăm într-un Mall: cumpără, cumpără, cumpără – este mesajul pe care îl întâlnim peste tot. Suntem intoxicaţi de aceste reclame care ne fac să acceptăm faptul că fericirea stă în a avea. A avea o casă mai mare şi mai frumoasă, a avea o maşină ultimul răcnet, a avea tehnologiile de ultimă oră, a avea ultimele apariţii în materie de modă etc, etc, etc.
Să fie fericit cel care îşi poate permite toate acestea? Viaţa ne învaţă că nu! Viaţa ne arată că într-adevăr, banii nu cumpără fericirea. Cel care îşi găseşte fericirea în a achiziţiona lucruri, va înţelege repede că poate fi fericit din nou doar cumpărând altceva – o fericire care este de scurtă durată…

Doina Olariu

Bibliografie: 1.“Fericirea – ce ne face cu adevărat fericiţi”- film documentar, 2. Hal Urban – “Cele mai importante lecţii de viaţă”

Did you like this? If so, please bookmark it,
tell a friend
about it, and subscribe to the blog RSS feed.
Permanent link to this post (20 words, 1 image, estimated 5 secs reading time)
Publicat în Viata | Etichete | Lasă un comentariu

O Ţară a Minunilor de cristal

Publicat în 2 decembrie 2011 de dardinsuflet

Pe măsură ce fruzele toamnei încep să cadă, părăsind copacii şi lăsând peisajele golite, iar ultimele zile de vară indiană dispar, aerul devine mult mai rece şi putem simţi frigul în oase. Ştim cu certitudine că bătrânul Om al Iernii este chiar foarte aproape iar noi trebuie să ne reglăm sinele nostru lăuntric la vânturile reci, zăpadă şi gheaţă. Nu prea mulţi oameni se bucură de luna noiembrie, cu lungile ei zile mohorâte şi ploioase. Cei mai mulţi dintre noi îşi petrec, la sfârşit de săptămână, mai mult timp în interiorul căminului, citind o carte, cu o băutură fierbinte, ghemuindu-se sub o pătură călduroasă.
Însă în acest timp dintre anotimpuri, există un alt domn prieten care poate apărea pe neaşteptate pentru adăuga o notă de frumuseţe peisajului dezolant, înainte ca zăpada să acopere ţinutul. Cu o poleială argintie, soseşte Gerilă, transformând ramurile de un maro plictisitor şi petecele noroioase de teren într-o ţară a minunilor de cristal. Modele complicate de gheaţă acoperă copacii şi strălucesc asemenea celor mai minunate diamante în lumina lucitoare a soarelui. Toată natura străluceşte într-o o minunată frumuseţe şi scânteie ca un milion de stele. Numai cea mai mare Iubire ne poate oferi un asemenea dar minunat în scopul de a ne înălţa spiritele şi a ne aduce bucurie.
Poate că în această toamnă fiecare dintre noi ne-am putea face timp în vieţile noastre aglomerate, în problemele şi situaţiile dificile de nivel planetar, care ne preocupă, pentru a lua atenţie la darurile pe care Natura încă ni le oferă, în ciuda purtării noastre rele. Ce-ar fi ca, în ziua în care Gerilă va sosi, să faceţi o plimbare afară şi să trimiteţi înspre Înalt, către Creator gratitudinea dvs. pentru frumuseţea pe care El ne-o dăruieşte pentru a ne ajuta să reducem povara noastră grea? Vă va da speranţă, vă va întări, vă va da curaj – vă garantez asta!

Deborah Soucie-Landers

Did you like this? If so, please bookmark it,
tell a friend
about it, and subscribe to the blog RSS feed.
Permanent link to this post (20 words, 1 image, estimated 5 secs reading time)
Publicat în Viata | Etichete , , | Lasă un comentariu

2012: sfârşit al lumii, evoluţie spirituală?

Publicat în 20 noiembrie 2011 de dardinsuflet

Suntem la un pas distanţă de 2012… un timp care dă naştere la numeroase discuţii şi variate puncte de vedere. Din curiozitate, teamă, dorinţă de informare sau pur şi simplu din divertisment, am ajuns cu siguranţă măcar o dată să ne lovim de problematica aşa-zisului sfârşit al lumii în 2012 şi a judecăţii de apoi. Calendarul Maya, vechi de mii de ani, mai precis decât calendarul gregorian, se încheie în data de 21 decembrie 2012. Fapt care a adus nelinişte, teamă şi îngrijorare oamenilor de pe întreg globul pământesc. Căci în viziunea multora, sfârşitul unui calendar atât de precis, nu poate prezice decât sfârşitul lumii. Pentru alţii el ar reprezenta momentul în care adevărul ne va fi relevat, o trecere într-o altă dimensiune sau pentru alţii, transformare şi reînnoire la nivelul conştiinţei individului – aceştia sugerând că după 2012 o nouă eră s-ar putea renaşte.
S-au dezvoltat astfel tot felul de scenarii cu referire la data respectivă: de la cataclisme devastatoare, inversarea polilor magnetici, modificări dramatice de climă, modificarea ADN-ului uman, venirea extratereştilor, alinierea soarelui cu centrul galaxiei, corpuri cereşti care vor ajunge în coliziune cu pământul până evoluţie spirituală şi ascensiune la ceruri cu propriul corp fizic sublimat.
Teoriile actuale spun că pe măsură ce ne apropiem de 2012 vom fi marcaţi de mari transformări la nivelul planetei: devastări terestre, schimbări sociale, politice etc. Lucru care de altfel se dovedeşte corect în prezent în toate domeniile vieţii: trecem prin transformări la nivelul climei, poluare excesivă, topirea calotelor glaciare, ridicarea nivelului mărilor şi oceanelor, modificare magnetismul pământului, accelerarea timpului şi a tuturor evenimentelor etc. Şi de parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, „beneficiem” şi de un haos economic, epuizarea resurselor, criza combustibililor, criză alimentară, iar oamenii se înţeleg tot mai puţin unul pe altul şi chiar pe ei înşişi…
David Bruce Hughes spune că în zilele noastre nu doar timpul în care trăim este un timp al schimbărilor, ci însăşi schimbarea se accelerează. Tot ce se poate schimba se va schimba. Ce se poate schimba? Tot ceea ce nu stă corect în Creaţie. Fie că este vorba despre vreme, economie, politică, familie, instituţii, tehnologie, religie etc.

Accelerarea fenomenelor naturale, a societăţii, a experienţelor individului
Dacă privim în trecutul chiar şi apropiat observăm că dezastrele naturale de mare amplitudine se întâmpla să se producă doar la intervale mari de timp. Cutremure, cicloane, inundaţii, avalanşe devastatoare, alunecări de teren, valuri de frig şi secetă existau la intervale mari de timp între ele. Astfel, după un astfel de dezastru, oamenii vorbeau ani de zile despre acesta şi până la a se mai produce un eveniment nou, de o mare amplitudine. Astăzi această rată s-a schimbat: nu vorbim doar despre o catastrofă pe an, ci de mai multe.
Viaţa noastră pământească este şi ea supusă acestei accelerări generalizate. Experienţele par să se succeadă cu repeziciune una alteia. Viaţa este tot mai agitată, mai intensă, mai plină de evenimente. Astfel, nu bine s-a produs un eveniment, că altul a şi apărut deja: o schimbare a profesiei, urcuşuri şi coborâşuri financiare, schimbări în ceea ce priveşte căminul, relaţiile, cariera, partenerii (rata înaltă a divorţurilor) etc.
“Succesiunea de calamităţi ce loveşte omenirea ca urmare a evenimentelor accelerării şi a propriei ei karme nu se întâmplă fără să ne amintească de plăgile descrise de către profeţii Vechiului Testament şi a Cărţii Apocalipsei. Aceste plăgi au fost anunţate pentru omenire pentru sfârşitul vremurilor, pe timpul judecăţii de apoi. Judecata de apoi este timpul în care are loc o separare între «oi şi capre» sau între «grâu şi neghină» (Matei 26,4), adică separarea dintre spiritele cu voinţă bună care se străduiesc să facă bine şi cei care nu aspiră să facă acest lucru. Acesta este un timp de mari răsturnări ca urmare a întoarcerii accelerate a fiecărei karme rămase pentru fiinţele umane. Fiecare om se confruntă cu întoarcerea accelerată a tot ce ea a semănat. El se poate întări prin acţiunile sale nobile sau se poate distruge sub avalanşa de repercusiuni negative ce ea le-a creat, în funcţie de atitudinea lui faţă de ceea ce se întâmplă, împreună cu natura sa.” (Christopher Vasey)
Unele dintre teoriile despre 2012 vorbesc despre ascensiunea şi înălţarea omenirii, “o transformare extraordinară şi o oportunitate pentru creştere spirituală, o tranziţie de la o vârstă a lumii la alta.”
“Cel mai important pas spre o “înălţare a umanităţii”, care este anunţată pentru lume după 2012 – şi care este de fapt într-o disperată nevoie – este, în opinia mea, o trezire din această pasivitate. Unii ar trebui să lucreze destul de mult pentru a depăşi imaginea lor despre o lume esoterică iluzorie sau alţii la dogma lor religioasă şi – pentru a treia categorie de oameni – pentru a elimina ”ştiinţificii” ochelari de cal care îi împiedică să recunoască existenţa non-materialului şi a planurilor cereşti. Iată un lucru pe care majoritatea oamenilor îl percep chiar în mod corect: universul strigă către omenire ca aceasta să îşi schimbe orientările sale – şi nu avem mult timp lăsat la dispoziţie pentru asta!” (Werner Huemer)
Întrebarea zilei ar trebui să fie: Ce pot să fac ca să mă schimb? Ce pot face să îmi schimb viaţa? Atunci când ne concentrăm pe bine şi îl cultivăm în tot ce facem, constant şi permanent, viaţa noastră va începe să se schimbe şi ea în bine. Binele va urma ca o consecinţă legică, firească. Orice schimbare în interior, ne însoţeşte şi în exterior.
Totul este în schimbare în lume. Însă nouă oamenilor, “ne place să beneficiem, să controlăm, să deţinem lucruri – care sunt de fapt proprietate a lui Dumnezeu. Nu putem controla ce vrea să facă Dumnezeu cu proprietatea sa. Dar când vrem să îl slujim pe Dumnzeu şi considerăm totul proprietatea sa, atunci nu vom mai avea parte de această suferinţă.” (David Bruce Hughes)

Doina Olariu

Bibliografie: 2012 -Sfarsitul tuturor timpurilor?, Christopher Vasey, Werner Huemer, David Bruce Hughes, Abd-ru-shin

Did you like this? If so, please bookmark it,
tell a friend
about it, and subscribe to the blog RSS feed.
Permanent link to this post (20 words, 1 image, estimated 5 secs reading time)
Publicat în Viata | Etichete , , | Lasă un comentariu

Accelerarea timpului si sfarsitul lumii

Publicat în 20 septembrie 2011 de dardinsuflet

“Ne imaginăm că viteza de dezvoltare a evenimentelor a fost mereu menţinută constantă aici, pe pământ. Acest lucru se reflectă în faptul că, în general, se crede că viteza fenomenelor naturale este astăzi aceeaşi precum a fost întotdeauna în
trecut şi va rămâne la fel şi în viitor.
Cu toate acestea, tot ceea ce până de curând era privit ca un fapt stabilit, este acum pus la îndoială. De fapt, s-a confirmat faptul că viteza timpului pare a fi modificată în mod semnificativ înspre accelerare. Şi această modificare nu este
nici pe departe un fenomen trecător; această accelerare îşi continuă cursul în prezent şi chiar se va intensifica.”
Christopher Vasey

Iata un subiect incitant – accelerarea timpului, sfarsitul lumii si judecata de apoi – care este pe larg dezbatut in urmatorul ebook gratuit:

2012 – Sfarsitul timpurilor?

Did you like this? If so, please bookmark it,
tell a friend
about it, and subscribe to the blog RSS feed.
Permanent link to this post (20 words, 1 image, estimated 5 secs reading time)
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Ce este materia?

Publicat în 20 august 2011 de dardinsuflet

Iata un experiment despre electroni, care ridica din nou intrebarea: Ce este materia?

Did you like this? If so, please bookmark it,
tell a friend
about it, and subscribe to the blog RSS feed.
Permanent link to this post (20 words, 1 image, estimated 5 secs reading time)
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Sănătoşi la trup şi la suflet

Publicat în 19 august 2011 de dardinsuflet

ESTE relativ uşor de înţeles ce înseamnă a fi sănătos când facem referire la sănătatea corpului fizic, pământesc. Sănătatea presupune o stare de armonie între minte şi corp, iar toate organele funcţionează corespunzător. „Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”. (Wikipedia)
Deşi ştim că fără sănătate nimic nu e şi repetăm afirmaţii asemănătoare chiar şi la fiecare colţ de stradă, ne neglijăm corpul, atâta timp cât acesta nu ne produce durere, uitând adeseori de ceea ce îi este imperios necesar, supunându-l fără discernământ la cele mai diverse excese. Să fie oare necesar să ne pierdem sănătatea pentru a înţelege cu adevărat cât de importantă şi valoroasă este ea?
Corpul, ca cel “mai preţios bun pe care l-a obţinut fiecare om pentru timpul său pe pământ” (Abd-ru-shin), este o unealtă, un înveliş necesar pentru maturizarea spiritului. Un înveliş sănătos îi permite spiritului să activeze în materialitate şi să se maturizeze în modul voit de Creator.

Dar ce este un suflet sănătos?
Şi pentru că spiritul este de fapt nucleul sufletului (sufletul este spirit care şi-a început coborârea din Lumea Spirituală şi a primit diverse învelişuri), voi vorbi despre un spirit sănătos. Un spirit sănătos înseamnă implicit şi un suflet sănătos.
Un spirit sănătos este acel spirit care îşi împlineşte menirea. Este spiritul care poate primi nemijlocit şi pe deplin forţa care îi este destinată, folosind-o deplin conştient în scopuri promovatoare. Spiritul sănătos este acel spirit purificat de tot ce a fost vreodată vină a sa, eliberat de orice legături care îl reţin. Este un spirit cu care ceea ce este întunecat şi impur nu poate găsi nici un punct de legătură. Este spiritul care odată cu moartea corpului material se poate întoarce în patria sa eternă, Împărăţia spiritului.
Un spirit sănătos este doar acela care trăieşte conform Legilor lui Dumnezeu. Omul care cunoaşte mecanismul Legilor Creaţiei şi se străduieşte în tot ce face să se conformeze lor, semănând gânduri, fapte şi vorbe bune, a găsit deja drumul înapoi, spre Patria sa spirituală.
Suntem, în primul rând fiinţe spirituale, ale căror origine este mult deasupra acestei lumi materiale. Un spirit sănătos va fi în măsură să menţină legătura cu patria sa spirituală chiar şi când este încarnat pe pământ. Această legătură poate fi menţinută prin vocea spiritului, care este intuiţia. Intuiţia este cea care îi dă direcţia omului, îl avertizează, îl conduce cu grijă. Sau cel puţin, aşa ar trebui să fie, căci la omul din ziua de azi aceasta este mult prea acoperită de vocea intelectului, care o ecranează şi o bruiază, ceea ce o face să fie aproape de imposibil de înţeles.
Astfel, toate problemele şi bolile omului din ziua de astăzi sunt urmare a faptului neascultării, a îndepărtării de calea pe care i-a fost sortit să păşească.
Putem vorbi astăzi de un om bolnav spiritual. Un om care suferă de o intoxicare spirituală, în care spiritul este atât de îmbâcsit de impurităţi încât nu mai poate intui şi urma clar calea ce îi este menită. Astfel spiritul este tot mai acoperit de văluri impure tot mai dense care îi permit să vadă şi să audă mai nimic înafară de ceea ce este strict pământesc. Atunci când spiritul nu-şi mai poate trage decât parţial forţa spirituală, care îi este hrană, suferinţa şi boala sunt urmarea legică, firească. “De aceea, treziţi-vă, voi, cei care vă ţineţi inchişi, voi, cei care aţi pus peste percepţia voastră intuitivă învelişul intelectului, cu capacitatea sa limitată de înţelegere! Fiţi atenţi şi ascultaţi chemările care vă ajung! Fie acum o mare durere, o puternică emoţie sufletească, o suferinţă mare sau o bucurie mare, pură, care sunt capabile să risipească învelişul întunecat al sentimentelor josnice, nu lăsaţi nimic de acest fel să treacă fără folos pe lângă voi! Ele sunt ajutoare care vă arată calea!”(Abd-ru-shin)
Astfel fiecare trăire dureroasă sau fericită ne ajută să ne eliberăm din încurcăturile tot de noi create. Originea oricărui lucru stă mult deasupra materialului şi tot ce ni se întâmplă în materialitate este o urmare spirituală a tot ce am gândit, acţionat, vorbit vreodată. De aceea totul ar trebui să ne fie de folos, atunci când avem atitudinea corectă.
Însă doar cunoaşterea Legilor care guvernează Creaţia ne dau posibilitatea de a înţelege că nimeni nu suferă pe degeaba niciodată. Odată acea persoană a plantat seminţele sorţii sale, de care suferă sau se bucură acum, prin voinţa şi faptele sale. Seminţe care au fost plantate nu neapărat în această viaţă – şi din necunoaşterea acestui fapt decurg cele mai multe şi mai mari erori.
Vom avea mult de câştigat dacă ne străduim să devenim persoane mai bune în interiorul nostru şi sa nu uităm că ceea ce se vede este doar o infimă parte a existenţei noastre, că tot ce ne atinge este în scopul de a ne elibera de greşelile noastre de până acum.

Doina Olariu

Bibliografie: Abd-ru-shin, Petre Anca, internet

Did you like this? If so, please bookmark it,
tell a friend
about it, and subscribe to the blog RSS feed.
Permanent link to this post (20 words, 1 image, estimated 5 secs reading time)
Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Moartea – îndrumătorul eficient al vieţii

Publicat în 21 iulie 2011 de dardinsuflet

După marea majoritate a descrierilor celor care au trecut printr-o moarte clinică, am putea crede că lumea de dincolo este doar lumină, bucurie şi răsfăţ. Însă toate aceste persoane s-au îndepărtat doar extrem de puţin de corpul lor pământesc şi pentru un timp extrem de scurt. Deci toate relatările se referă la un stadiu intermediar, la o trecere de scurtă durată. Deşi ne confirmă existenţa unei vieţi dincolo de moarte, nu ne spun nimic despre ceea ce se întâmplă cu sufletul odată ce s-a produs detaşarea definitivă de corpul fizic, după decesul final şi descompunerea cordonului de argint.
După desprinderea finală, sufletul se va supune Legii Gravitaţiei Spirituale, care determină în funcţie de ceea ce atârnă sau nu de sufletul respectiv locul înspre care se va îndrepta. Fiecare suflet este condus fără greşeală de Legea Gravitaţiei pe planul căruia îi aparţine de drept şi va întâlni suflete cu aceeaşi greutate, deci de acelaşi fel sau altfel spus, cu acelaşi grad de puritate, care conform speciei lor au format planuri mai luminoase sau mai întunecate.
În funcţie de starea spirituală a omului, după desprinderea de corpul material, el va trebui să se înalţe spre Lumină sau să rămână înlănţuit de materialitate. Aspiraţia după Înalt va face corpul spiritual al omului mai uşor, mai pur spiritual şi mai luminos, stare care îl va împinge pe planul corespunzător uşurinţei sale spirituale. Legea atracţiei speciilor omogene şi Legea Gravitaţiei determină planul înspre care o persoană se îndreaptă după moarte. Există planuri luminoase şi există planuri întunecate. Planuri formate de iubire, puritate, dreptate, frumos şi planuri ale avariţiei, urii, minciunii, invidiei, geloziei etc. Astfel se formează locuri care sunt locuite de suflete care au dezvoltat aceste calităţi sau vicii, slăbiciuni. Astfel, iadul este un loc format de slăbiciunile umane, format prin voinţa oamenilor şi nu un loc de pedeapsă creat de Dumnezeu. În aceste planuri întunecate omul îşi poate da frâu liber slăbiciunilor, defectelor, pasiunilor sale, experimentând pe deplin din trăirile sale. Aici toţi sunt asemenea lui, iar răul pe care vrea să-l facă altuia, şi-l face în realitate doar lui însuşi. Prin suferinţă poate să câştige înţelegere şi în final eliberare.
Însă doar pe pământ, la adăpostul corpului material-dens, este posibil să convieţuim cu cele mai diverse grade de maturitate spirituală. Ceea ce ne conferă posibilitatea de a învăţa şi experimenta ca niciunde altundeva. De aceea Abd-ru-shin spune că existenţa omului pe pământ este de o importanţă covârşitoare. La adăpostul zidurilor corpului material pământesc ni se oferă posibilitatea de a schimba multe lucruri în bine, ba chiar totul, căci doar aici pe pământ este posibil acest lucru, cu o atitudine pozitivă şi o voinţă bună.
Spiritul, prin constituţia sa poartă misiunea de a se întoarce înapoi în Ţinutul spiritual deîndată ce s-a desprins de corpul său material-dens. Seneca zice că omul înţelept se cunoaşte după felul în care moare. Cel care moare fără teamă arată că şi-a îndeplinit misiunea umană, conform Voinţei divine. Căci, „Care este scopul omizii? Să trăiască şi să se pregătească pentru viaţa de fluture. Scopul lui este să moară ca omidă. Scopul fiecărui om este să moară ca om definit material, teluric şi să se renască într-o nouă existenţă superioară.” (St. v. I.) Când murim suntem doar separaţi de un înveliş care ne-a fost de folos pe pământ. După care trecem într-un alt plan al existenţei noastre.
Tibetanii îi sfătuiesc pe cei ce mor să se apropie de lumină, să încerce să aibă numai dragoste şi compasiune faţă de alţii. Să fie valabil acest sfat doar pentru cel care moare? – Iată o regulă la fel de valabilă pentru viaţa de zi cu zi aici pe pământ care ne duce direct în Paradis!
Căci, de fapt, “pregătirea cea mai adecvată pentru moarte este viaţa trăită corect.”

Doina Olariu

Bibliografie: Abd-ru-shin, „În Lumina Adevărului”; Raymond Moody, „Viaţa de după viaţă”; Stefan von Iancovich, „M-am reîntors din moarte”, Dr. Richard Steinpach , “Cum de trăim după moarte”, dr. Aurel Bălceşti, „Enigma vieţii şi a morţii”

Copyright ©
Daca doriti sa preluati acest articol mentionati sursa, autorul si link.

Did you like this? If so, please bookmark it,
tell a friend
about it, and subscribe to the blog RSS feed.
Permanent link to this post (20 words, 1 image, estimated 5 secs reading time)
Publicat în Moartea | Lasă un comentariu